daca aș da timpul înapoi..

ăsta e ultimul post..

mi-am luat rămas bun de la toata lumea, am vorbit cu decanul.. căruia i-am zis că singurul meu regret legat de toată treaba asta e ca nu i-am ascultat sfatul de a vorbi franceza de la început. cedric(tipul cu concursul :p, ral berea e pe drum) mi-a zis azi ca nu-i vine să creadă cât de mult mi-am îmbunătățit franceza (nu ne-am mai văzut de vreo lună jumate că a fost plecat la un curs)

am învățat o gramadă aici, nu neaparat ca școala, (deși am învățat transmisiuni și m-am făcut și eu o mică “antena”..) cât experiență de viață. asta consider că e cel mai important lucru la toată treaba asta. am cunoscut toate națiile de africani, de la camerunezi(max), benezi(rogier) sau gabonezi(loic), slovaca, spanioloaicele, franțuzoaicele, spaniolii, bozgoru’, finlandeza, tunisienii.. am învățat câte puțin din cultura fiecăruia și din felul lor de a fi..

e extraordinar să poți să mergi undeva, să stai o perioada mai lungă, să cunoști oamenii și locurile și pe urmă să te întorci.

e greu.. nici nu știu ce să scriu. chiar dacă nu mi-a plăcut la început, nu pot să zic că nu m-am atașat de orașul ăsta, de max, de loic, de liniștea și calmul de aici, de felul melodios în care îți zic bună ziua, de profesor, de rolf, de mersul pe bicicletă, de prietenii noștri de la barul saint martin, de personalul de la cantina, de parcuri, de verdeață, de limba franceză, de berile belgiene, de cartofii prăjiți, de tot..

am un fel de “emotions mixte”, vreau să plec acasă dar în același timp îmi pare rau că nu mai rămân.. asta cred ca e dovada că până la urmă m-am integrat. cert e ca nu regret deloc experiența asta deosebită și recomand tuturor care au ocazia sa o facă.. SA O FACĂ! pentru ca merită! consider ca în tot timpul ăsta am acumulat acel ceva care îmi lipsea..

v-am pupat! simona, familia, prietenii și bucureștiul mă așteaptă..

numai bine,

iuli

maelbeek – schuman = 20 de secunde

vorbeam azi la masa despre Romania cu un prieten de-al nostru belgian care lucreaza la cantina, despre cum e viata la noi, despre ce avem frumos.. si pana la urma nu mai scapam de el.. a zis ca vrea neaparat sa ne viziteze..

am vorbit printre altele si de metrou.. si mi-am amintit de un filmulet mai vechi pe care l-am facut.. sa va arat cat de mici sunt statiile. practic nici nu are timp metrou sa accelereze, ca tre sa inceapa sa franeze..

in filmulet o puteti vedea si pe cristina.. care e bine-mersi la casa ei.

pronostic

Romania-Franta 1-2 (Nicolita, Nicolita, Nicolita)

HAI BAIETII!!!

voi ce pronosticuri aveti?

AMR: o luna

atat a mai ramas.. mult a fost, putin a ramas.

partea buna: deja m-am obisnuit cu orasu, cu oamenii, cu tot.. pe gps(care mi-a fost deosebit de util la inceput) s-a pus prafu. stiu stradute, scurtaturi mai bine ca in drumu taberii(ca cam atat e orasu asta)

partea naspa: cand ma intorceam azi din oras, mi-am dat seama de un lucru. am intrat in camin si am simtit mirosu.. de camin. frumos, n-am ce zice. da inainte de a pleca, am citit blogu unei tipe plecate tot asa.. care se plangea de un lucru care la vremea aia m-a infiorat. tipa, tot asa, dupa o perioada, nu mai stia cum miroase.. acasa nici eu nu imi mai aduc aminte mirosu ala care iti spune ca esti acasa.. poate pentru ca nu mai sunt acasa :p

mi-e dor de tot ce inseamna Romania.. mai ales de nepotica mea(la multi ani, nana)

de azi incep sa scriu 2 articole pentru sfarsitu perioadei. asta pentru ca cum zice cumnatu-miu, sunt cel mai calculat tip pe care il stie. le scriu de acu pentru ca poate n-o sa mai am timp atunci, dar si pentru ca le vreau sa fie asa.. un fel de sinteza.. o sa adaug cate ceva, putin cate putin, iar de publicat, o sa le public la sfarsit. o sa se numeasca: “de ce nu sunt belgienii romani” si “de ce nu sunt romanii belgieni”.

in alta ordine de idei.. gabs, mult iubita mea colega din liceu, se gaseste zilele astea la beijing pt o conferinta internationala. si, desi blogul asta este foarte organizat si articolele sub marca “dalelu” intra vinerea, pentru gabs voi face o exceptie. vineri ramane in continuare programat mult iubitul coleg bebelushu cu “dalelunantes”..

hai liba!