daca as da timpul inapoi..

asta e ultimu post..

mi-am luat ramas bun de la toata lumea, am vb cu decanu.. caruia i-am zis ca singuru meu regret legat de toata treaba asta e ca nu i-am ascultat sfatu de a vorbi franceza de la inceput. cedric(tipu cu concursu :p, ral berea e pe drum) mi-a zis azi ca nu-i vine sa creada cat de mult mi-am imbunatatit franceza (nu ne-am mai vazut de vreo luna jumate ca a fost plecat la un curs)

am invatat o gramada aici, nu neaparat ca scoala, (desi am invatat transmisiuni si m-am facut si eu o mica antena..) cat experienta de viata. asta consider ca e cel mai important lucru la toata treaba asta. am cunoscut toate natiile de africani, de la camerunezi(max), benezi(rogier) sau gabonezi(loic), slovaca, spanioloaicele, frantuzoaicele, spaniolii, bozgoru, finlandeza, tunisienii.. am invatat cate putin din cultura fiecaruia si din felul lor de a fi..

e extraordinar sa poti sa mergi undeva, sa stai o perioada mai lunga, sa cunosti oamenii si locurile si pe urma sa te intorci.

e greu.. nici nu stiu ce sa scriu. chiar daca nu mi-a placut la inceput, nu pot sa zic ca nu m-am atasat de orasul asta, de max, de loic, de linistea si calmul de aici, de felul melodios in care iti zic buna ziua, de prof, de rolf, de mersu pe bicicleta, de prietenii nostri de la baru saint martin, de personalu de la cantina, de parcuri, de verdeata, de limba franceza, de berile belgiene, de cartofii prajiti, de tot..

am un fel de emotions mixte, vreau sa plec acasa dar in acelasi timp imi pare rau ca nu mai raman.. asta cred ca e dovada ca pana la urma m-am integrat. cert e ca nu regret deloc experienta asta deosebita si recomand tuturor care au ocazia sa o faca.. pentru ca merita! consider ca in tot timpu asta am acumulat acel ceva care imi lipsea..

v-am pupat! simona, familia, prietenii si bucurestiu ma asteapta..

numai bine,

iuli

maelbeek – schuman = 20 de secunde

vorbeam azi la masa despre Romania cu un prieten de-al nostru belgian care lucreaza la cantina, despre cum e viata la noi, despre ce avem frumos.. si pana la urma nu mai scapam de el.. a zis ca vrea neaparat sa ne viziteze..

am vorbit printre altele si de metrou.. si mi-am amintit de un filmulet mai vechi pe care l-am facut.. sa va arat cat de mici sunt statiile. practic nici nu are timp metrou sa accelereze, ca tre sa inceapa sa franeze..

in filmulet o puteti vedea si pe cristina.. care e bine-mersi la casa ei.

pronostic

Romania-Franta 1-2 (Nicolita, Nicolita, Nicolita)

HAI BAIETII!!!

voi ce pronosticuri aveti?

AMR: o luna

atat a mai ramas.. mult a fost, putin a ramas.

partea buna: deja m-am obisnuit cu orasu, cu oamenii, cu tot.. pe gps(care mi-a fost deosebit de util la inceput) s-a pus prafu. stiu stradute, scurtaturi mai bine ca in drumu taberii(ca cam atat e orasu asta)

partea naspa: cand ma intorceam azi din oras, mi-am dat seama de un lucru. am intrat in camin si am simtit mirosu.. de camin. frumos, n-am ce zice. da inainte de a pleca, am citit blogu unei tipe plecate tot asa.. care se plangea de un lucru care la vremea aia m-a infiorat. tipa, tot asa, dupa o perioada, nu mai stia cum miroase.. acasa nici eu nu imi mai aduc aminte mirosu ala care iti spune ca esti acasa.. poate pentru ca nu mai sunt acasa :p

mi-e dor de tot ce inseamna Romania.. mai ales de nepotica mea(la multi ani, nana)

de azi incep sa scriu 2 articole pentru sfarsitu perioadei. asta pentru ca cum zice cumnatu-miu, sunt cel mai calculat tip pe care il stie. le scriu de acu pentru ca poate n-o sa mai am timp atunci, dar si pentru ca le vreau sa fie asa.. un fel de sinteza.. o sa adaug cate ceva, putin cate putin, iar de publicat, o sa le public la sfarsit. o sa se numeasca: “de ce nu sunt belgienii romani” si “de ce nu sunt romanii belgieni”.

in alta ordine de idei.. gabs, mult iubita mea colega din liceu, se gaseste zilele astea la beijing pt o conferinta internationala. si, desi blogul asta este foarte organizat si articolele sub marca “dalelu” intra vinerea, pentru gabs voi face o exceptie. vineri ramane in continuare programat mult iubitul coleg bebelushu cu “dalelunantes”..

hai liba!