maine e ziua lu fratila, deci ca cadou va avea onoarea si privilegiu sa scrie pe blog. dalelumarsilia. ramaneti pe aproape..

la multi ani, infu!

  Ca orice surioara excroacă l-am lucrat la sentiment pe frăţior şi am căpătat spaţiu de scris gândurile.
 Cei care au citit comentariul lacrimogen, probabil au aflat deja ca astăzi e o zi deosebită. E 21 aprilie, zi mumoasă ca mine, n-am primit ghiocei(am primit lalele bătute despre care am crezut, în ignoranţa mea că sunt bujori, Crisă, mulţumesc for clearing that up for me) şi nici nu mi-au murmurat ei cât de mult mă iubesc (eu pe mine) . Am primit de la fanele de la Pro ale lu Iuli, respectiv colegele mele şi colegii mei (care nu intra în targetul blogului, dar cu siguranţă mâine or să fie guesti…Ană, vez câţ termeni stiu) un telefon glossy (sau cum mi-a spus colegul Petec “unsuros”). Are strălucire de oglindă şi deci s-a zis cu jena de scos oglinda în metrou, rezistentă – are carcasa din metal şi e multifuncţional – are di tăti.
 În afară de acest moment al zilei care mi-a produs mare bucurie , astazi a fost o zi de doing nothing, deci există viaţă şi după bibliotecă. Au vrut să mă jegmănească nişte cofetărese de la Alice, îi mai jegmăniseră pe nişte colegi de la uzină care erau la coadă înaintea mea, dar ăia erau Florini şi erau … la pachet. Bomboana de la cofetărie a fost alta: în dreptul casei stătea o băbuţă care repeta “păcătuiţi în săptămâna patimilor”. O să închei în această notă evlavioasă – aşa cum de altfel sunt şi eu – o pot confirma toţi cei care mă cunosc.
 Şi totuşi…Eu cred că băbuţa era trimisă de ăia de la Tip Top.