daleluhent

E drept ca nu v-am fost “colega de suferinta” timp de 5 ani de zile, insa acum ma gasesc si eu studenta Erasmus, plecata departe de casa, ceea ce imi indreptateste (oarecum) postul pe acest faimos (14 999 e totusi un numar mare!) blog. Responsabilitatea mea aici este sa va povestesc “DaleluHent”, orasel vecin cu Brussel-ul, de aceea probabil ii imprumuta uneori din “plictiseala”.
Fiind o persoana f organizata, intai mi-am facut temele si uite asa am observat ca punctele voastre de interes sunt vremea si femeile . Asadar..aici ploua, ploua, ploua..daca nu ploua ninge, daca totusi nu sunt precipitatii atunci e innourat si probabil va ploua in urmatoarele ore (sau va ninge). Mai iese si soarele cateodata, si in 3 luni si ceva de cand sunt aici, cred ca au fost doar 2 saptamani de caldura adevarata. Cele mai bune accesorii in Hent raman umbrela si manusile. In ciuda vremii asteia, este un oras frumos. Chiar foarte frumos. Nu ma pot hotari cand are mai mult farmec: pe timp de zi sau pe timp de noapte. Are o maretie anume, data de catedrale, teatre, stradute inguste si cochete. Un grand-plat, o multime de cladiri medievale, o apa, multe poduri. Asta e reteta. Cred ca ar putea fi o destinatie de vacanta intelept aleasa. Desi nu prea lasa loc de surprize. Este un oras anost: mancaruri specifice cam… comune, chefuri moderate, liniste monumentala dupa miezul noptii.
Exista totusi un campus al celei mai mari universitati de pe aici. In campus…o strada..de o parte si de alta baruri si bodegi. Acolo gasesti studentii..belgieni (sau cine mai stie ce alte nationalitati)..beti sau teribil de veseli in cele mai multe cazuri.
Sentiment unanim al tuturor celor care au scris pe aici. Este greu sa socializezi cu adevarat cu localnicii. Cea mai buna optiune raman cei veniti ca si tine, pentru 3-4 luni, din toate partile lumii. Asta pentru ca, desi amabil si gentil, un belgian adevarat nu va fi niciodata prietenos…sau amuzant…sau de treaba. Poate doar dupa cateva beri. Bine ca mi-am adus aminte.. berile sunt un alt punct forte. Beri..mai dulci, mai amare, mai slabe, mai albe, mai brune…pentru toate gusturile. Tot din categoria specialitate belgiana ar fi si “jenever”..un fel de tuica romaneasca mai spirtoasa..dar daca tot ai la indemana peste 200 de beri de unde alege..sfatul meu este sa nu te complici cu spirtul lor. Nu de alta..dar ai sa ramai cam nesatisfacut.
Cat despre latura “profesionala” a acestei experiente..nu am avut prea mult noroc aici..profii mei sunt…uff.. nu am vazut oameni care sa se razgandeasca mai des si in momente mai nepotivite. Doar atunci cand ceva functioneaza bine..si tu eventual te bucuri ca lucrurile sunt asa si poti trece la pasul urmator..apare proful care schimba ceva in proiect si iarasi te intorci de unde ai plecat. Desigur, nu uita sa adauge intotdeauna (cu un ranjet pe fata) ca important este ca ai invatat totusi ceva …
Si cum nu se cade sa va vorbesc despre femeile “hentiene” , as putea sa scriu cate ceva despre barbatii belgieni. As putea…dar nu prea e de unde. Sunt asa… nu prea frumosi, nu prea dinamici , nu prea nimic.. asta e fetelor, tot ai nostri de acasa sunt mai buni. Si daca tot ajunsei la ai nostri de acasa.. .Haideti baieti!! HAI ROMANIA!!!

semnat, dana.. de pe podu meu preferat

dalelunant

In primul rand,…salutare tuturor,si imi pare bine ca am avut onoarea
sa scriu si eu cateva randuri aici pe sait alaturi de colegii de
suferinta. In ceea ce priveste subiectul “dalelunant” nu stiu daca sunt prea
multe de spus. Orasele sunt cam la fel in Franta dar nu vreau sa fiu
nici trist nici patetic.
Nantul e un orasel super dragut si intradevar sunt foarte multe de
vazut, orasul natal al lui Jules Verne, Loire-a cea frumos curgatoare, si
statiunie de pe malul oceanului care parca sunt rupte din vis. Chiar
merita o plimbare la (Pornic, St-Nazaire, Pouliguen, La Baule, Le
Croisic), si faza super tare este ca iti poti lua un bilet de tren cu numai 14e
si poti circula cu orice mijloc de transport in ziua respectiva in
toata regiunea Pays de la Loire. In nici un caz nu putetzi rata o terasa
la Croisic pe malul oceanului unde sa savurati o bere cu apa de mare,
sau un biere sucre (sunt chiar bune), si la alegerea voastra daca vreti
si crustacee, ca eu ma abtin .

dalelutuluz

Sa nu se creada ca chitzii (hihi…in franceza nu exista cacofonii…suntem mai tari noi) de la Toulouse sunt mai prejos, hai sa chitzaim si noi un pic pe blog, ca vad ca asa se poarta. Dar nu mult, ca am de lucru…tot tocilara am ramas, chiar daca am schimbat tara. Old habits die hard…
Sa va povestesc oleaca de cum e vremea…si viata pe aici.
E cand faina, cand urata…ma refer si la vreme, si la viata cu asta. Vremea chiar a fost cam neprietenoasa primavara asta, a plouat mult, chiar a nins saptamana trecuta. Adik a fost o furtuna cu grindina de ziceai ca ninge de-a binelea. Si atunci am vazut cat de trainice sunt si lucrurile lor…O gramada de institutii au fost inchise 2-3 zile deoarece le-au cazut tavanele de la birouri de la infiltratiile de apa.
Insa cand e vreme frumoasa…totul pare mai frumos aici. Mie chiar imi place mult orasul. E strabatut de 2 canale foarte fain amenajate(nu din alea in care stau aurolacii, ci niste „rauri” artificial construite ) + un rau adevarat-Garonne. Apoi stradutzele inguste si curate…parcurile si gradinile…Cand am mers prima data in Gradina Japoneza era atata liniste si verdeata…nu-ti venea sa crezi ca esti la cateva sute de metri de cel mai mare bulevard din Toulouse.
E chiar un oras placut…asta pana se lasa noaptea…Daca iesi in anumite zone dupa ora 10, vezi cum se distreaza studentii francezi … sau straini…cine sa mai stie de ce nationalitati or fi…cred ca nici ei nu mai stiu la cat de mult trag la masea…Asadar, tinerii aici beau de sting, apoi fac galagie, apoi…stiti voi ce se intampla la betie…Bine, nu chiar toti sunt asa. De exemplu, majoritatea colegilor mei de aici erau cei mai cumintzi tocilari din cati am cunoscut…adik erau chiar studiosi si de treaba, insa cu distractia nu se prea ocupau…si din pacate nici cu sportul…nu aveam cu cine sa merg la tenis sau la un volei ceva…pareau foarte pasionati de rugby cand a fost campionatul, insa cand am fost cu ei la meci a trebuit sa le explic eu regulile (eu le tocisem deja ). Noroc ca mai exista si romani aici…chiar suntem o gasca destul de mare si chiar ne intelegem bine…La laboratorul unde imi fac stagiul, romana o sa se transforme in limba oficiala, la cati stagiari suntem acolo acum.
In rest, francezii sunt cam…cum sa le spun…cam lipsiti de viata. Sunt gentili, asa le place lor sa spuna, insa cam atat. Sunt niste linii prea drepte pentru spiritul nostru balcanic animat si …dezordonat. Asta imi lipseste cel mai mult din Romania…culoarea vietii…
Gata, nu va mai plictisesc…salutari de la toti chitzii de la Toulouse…si sa ne revedem cu bine si cu chef de viata.

semnat Viorica

dalelumarsilia(partea doa)

Deoarece Fratila nu e singur la Marsilia, ci cu mine, adica Florina si care nu este sora lui Iuli si drept recunostinta pentru seara cu pricina (cand l-am carat pana la camin) mi-a dat voie ca de ziua lui sa scriu si eu cateva cuvinte… In primul rand vreau sa-i zic lui Dobre sa nu mai fie suparat pe romanii care ofteza atat de mult dupa civilizatia occidentului. Eu am intalnit aici oameni mult mai necivilizati decat in Romania care ragaie in autobuz, merg cu picioarele pe scaune etc
Ar trebui probabil sa scriu ceva funny, dar mie Franta mi-a lasat un gust amar si departarea de casa ma face sa fiu cam depresiva. Asa ca il inteleg pe cocoa care vede totul in gri si asta ca sa nu zic negru (asta-i doar pentru cocoa: am niste id-uri de mess care te-ar interesa, daca platesti bine….poate ti le cedez)

dalelumarsilia

In primul rand ma bucur ca am avut ocazia ca tocmai azi de ziua mea sa las cateva impresii “D’ale lu’ Marsilia” aici si multumesc pe aceasta cale oamenilor bloglui care mi-au acordat acest privilej.
Am vazut ca toti care si-au dat cu parerea despre locurile unde sunt au tratat ca principal subiect, “femeile in tarile europene”, pentru Marsilia se mentine parerea generala despre femeile frantuzoaice, bine ca a venit prietena si a stat ceva timp aici ca era tare greu de socializat cu frantuzoaicele astea…

daleludelft

Dacă nu plouă e înnorat şi dacă nu e înnorat e soare şi “cald” da’ tot umbli cu geaca pe tine şi dacă eşti fericitul posesor al unei biciclete luată la mâna a doua cu 40 euro (super-ofertă) ar fi bine să ai şi o căciulă pe cap ca să nu-ţi îngheţe mintea pedalând la bicicletă (trei luni e musai să fii dezgheţat la minte)… Cam aşa s-ar traduce vremea din Olanda; mai precis Delft, da’ cum aici străbaţi ţara în lung şi-n lat cu un “sneltrain” în vreo 4 ore, nu prea se simte diferenţa N-S-E-V.

dalelumadrid

Dupa modelul lui Costi care v-a povestit cum e pe la Roma, am zis sa va povestesc si eu cum e prin Madrid…sau cel putin asa cum se vede prin ochii mei. Ca sa fim bine intelesi de la inceput, de mine nu s-a rugat Iuli sa scriu, dar l-am amenintat ca daca nu ma lasa ii rup picioarele la fotbal cand ne intoarcem in tara. Stiu ca asta e un “blog fani”, doar ca eu astazi sunt cam depresiv asa ca va anunt de la inceput: “Atentie, acest post poate contine expresii…triste”, ca alea vulgare sunt sigur ca o sa le cenzureze Iuli, ca asa face tot timpul (ai fi putut si tu sa le lasi asa si sa pui la intrare pe blog un semn de ala cu +18).

Sunt sigur ca acum trei sferturi din “fluxul cititorilor” (aia pe care ii stiu eu) stati cu sufletul la gura sa va spun cat de bune is spanioloaicele, ca in rest vi se rupe de ce am facut eu pe aici. Asa ca, va anunt cu profunda tristete ca nu-s cine stie ce. Daca ies la o plimbare pe aici din 30 de femei, abia daca intorc capul dupa una. Acum, nu stiu, poate sunt eu prea pretentios. NU, nu sunt, mai ales ca acum, dupa cum spuneam si cu alta ocazie, ma aflu intr-o perioada de “profund post, piosenie si curatire sufleteasca”, care presupune lipsa de orice fel de placeri carnale sau dorinte de desfrau, ceea ce spune multe despre cat au coborat pretentiile mele.

stiri de la Roma

Iată că la insistenţele repetate ale bunului meu coleg …(cum ţi-a zis măh Dobre? iulius bruselus stelistus sau cum?)…Ulik am decis să răpesc câteva minute din timpul meu preţios pentru a vă relata câteva lucruri despre Italia, Roma, romani(adică locuitori ai Romei). Am fost serios ameninţat să scriu ceva amuzant că altfel articolul meu nu ar fi demn de blogu blegian a lu’ brussel. Sper să mă ridic la nivelul aşteptărilor pentru a-mi fi permis să mai revin şi cu alte relatări.
Sunt atâtea de zis încât mă gândeam să-mi fac şi eu blog … dar pentru a nu crea o competiţie între “copiii plecaţi în străinătăţuri” am decis să scriu aici. Da pe naiba…m-am temut că n-o să am cititori ). Nu de alta da hoţii aştia de biciclete (a se citi Iuli si Dobre)de la brusel chiar pot fi amuzanţi câteodată.
Păi cu ce să încep…cu problema cea mai arzătoare a bărbatului şi anume femeiaaaa. Dacă ar fi să mă raportez la standardele noastre (bunăciunile cum zice golanii la noi)româneşti…aici nu i-aş putea spune femeie. Ci mai degrabă balenuţă. Bine bine…toată lumea(a se înţelege turiştii străini ce calcă pe meleaguri mioritice) zice că avem femei frumoase şi atrăgătoare şi noi gândim că suntem pupaţi în partea posterioară atunci când ni se spune lucrul ăsta. Eh… să ştiţi că nu ne pupă nimeni nicăieri(aproximativ). Chiar aşa e. Nu mă consider un Făt-Frumos dar aici cu greu găseşti una cu care să-ţi înşeli prietena(sper sa nu citească prietena ce scriu aici că m-am lins pe bot de sexu de bună revedere – nu de alta da 3 luni…….). Dacă nu e grasă, e urâtă. Dacă nu e urâtă , e grasă. Iar dacă e chiar draguţă, e purcică. Astfel mi-am depistat eu o problemă de sănătate(credeam că le-am rezolvat înainte să plec…ce…parcă nu aţi fost toţi la dentist înainte să plecaţi…). Am observat că am probleme cu focalizarea(da, Mihai, nu mai văd bine la departare; şi nu, nu stau cu dex-ul în faţă ca Dobre). Dacă în Românica atunci când vedeam o “puicuţă” de la 10m şi mă apropiam de ea aceasta îşi păstra “proprietăţile”, aici nu mai pot spune aceaşi lucru. Nicidecum. Dovada e că cele care arată acceptabil spre binişor şi bine nu sunt de naţionalitate italiană. Apropo de femei. În seara asta(nota redacţiei:15.04.2008), în autobuz am auzit-o în spatele meu pe sora geamănă şi sâsâită a Angelicăi. Bine o sora geamănă foarte bine cladită. Am avut impulsul să mă întorc şi să-i zic: hai măăăăăăăhhh!!!!.
Vă mai zic ceva şi vă las să vă omorâţi plictiseala cu alt post. Credeam că la noi au luat-o razna adolescenţii în materie de ..hăhăm..fashion. Nuuuuu. Aici s-a lansat un nou trend. Moda pantalonilor purtaţi pe … buci. Adică: se ia una pereche blugi şi se lasă în jos pe c..r şi se prinde cureaua strâns pe buci(mai ales ca fetele au pe ce). Vă daţi seama ce iese la alea mai bine clădite. Efectul este maxim având în vedere că lăsarea pantalonilor pe vine creează impresia că respectivul/respectiva a avut un mic accident fiziologic. Şi dacă asta nu e de ajuns, staţi că n-am terminat. Deoarece pantalonii au fost lăsaţi în jos, trebuie rezolvată cumva problema excesului de material de la glezne. Aşa că ce credeţi că s-au gândit mâncătorii de macaroane…să întoarcă pe dos excesul şi să-l prindă strâns cu o MAAARE agrafă(nici croitoru de la ATM n-a văzut aşa ceva). Originalitate dom’le. Jos pălăria. Bleahhhh .
Gataaaa. Să nu-l doară mâna pe săracu Târşa la corectură.
Aştept comentarii, păreri, critici…toate sunt binevenite. Da ziceţi şi voi ceva de bine…că mai am de zis…