E drept ca nu v-am fost “colega de suferinta” timp de 5 ani de zile, insa acum ma gasesc si eu studenta Erasmus, plecata departe de casa, ceea ce imi indreptateste (oarecum) postul pe acest faimos (14 999 e totusi un numar mare!) blog. Responsabilitatea mea aici este sa va povestesc “DaleluHent”, orasel vecin cu Brussel-ul, de aceea probabil ii imprumuta uneori din “plictiseala”.
Fiind o persoana f organizata, intai mi-am facut temele si uite asa am observat ca punctele voastre de interes sunt vremea si femeile 
. Asadar..aici ploua, ploua, ploua..daca nu ploua ninge, daca totusi nu sunt precipitatii atunci e innourat si probabil va ploua in urmatoarele ore (sau va ninge). Mai iese si soarele cateodata, si in 3 luni si ceva de cand sunt aici, cred ca au fost doar 2 saptamani de caldura adevarata. Cele mai bune accesorii in Hent raman umbrela si manusile. In ciuda vremii asteia, este un oras frumos. Chiar foarte frumos. Nu ma pot hotari cand are mai mult farmec: pe timp de zi sau pe timp de noapte. Are o maretie anume, data de catedrale, teatre, stradute inguste si cochete. Un grand-plat, o multime de cladiri medievale, o apa, multe poduri. Asta e reteta. Cred ca ar putea fi o destinatie de vacanta intelept aleasa. Desi nu prea lasa loc de surprize. Este un oras anost: mancaruri specifice cam… comune, chefuri moderate, liniste monumentala dupa miezul noptii.
Exista totusi un campus al celei mai mari universitati de pe aici. In campus…o strada..de o parte si de alta baruri si bodegi. Acolo gasesti studentii..belgieni (sau cine mai stie ce alte nationalitati)..beti sau teribil de veseli in cele mai multe cazuri.
Sentiment unanim al tuturor celor care au scris pe aici. Este greu sa socializezi cu adevarat cu localnicii. Cea mai buna optiune raman cei veniti ca si tine, pentru 3-4 luni, din toate partile lumii. Asta pentru ca, desi amabil si gentil, un belgian adevarat nu va fi niciodata prietenos…sau amuzant…sau de treaba. Poate doar dupa cateva beri. Bine ca mi-am adus aminte.. berile sunt un alt punct forte. Beri..mai dulci, mai amare, mai slabe, mai albe, mai brune…pentru toate gusturile. Tot din categoria specialitate belgiana ar fi si “jenever”..un fel de tuica romaneasca mai spirtoasa..dar daca tot ai la indemana peste 200 de beri de unde alege..sfatul meu este sa nu te complici cu spirtul lor. Nu de alta..dar ai sa ramai cam nesatisfacut.
Cat despre latura “profesionala” a acestei experiente..nu am avut prea mult noroc aici..profii mei sunt…uff.. nu am vazut oameni care sa se razgandeasca mai des si in momente mai nepotivite. Doar atunci cand ceva functioneaza bine..si tu eventual te bucuri ca lucrurile sunt asa si poti trece la pasul urmator..apare proful care schimba ceva in proiect si iarasi te intorci de unde ai plecat. Desigur, nu uita sa adauge intotdeauna (cu un ranjet pe fata) ca important este ca ai invatat totusi ceva …
Si cum nu se cade sa va vorbesc despre femeile “hentiene” , as putea sa scriu cate ceva despre barbatii belgieni. As putea…dar nu prea e de unde. Sunt asa… nu prea frumosi, nu prea dinamici , nu prea nimic.. asta e fetelor, tot ai nostri de acasa sunt mai buni. Si daca tot ajunsei la ai nostri de acasa.. .Haideti baieti!! HAI ROMANIA!!!
semnat, dana.. de pe podu meu preferat
)
