M-am indragostit de Copenhaga, si de baietii de acolo, cei mai aratosi pe care i-am vazut eu ever. Iar fetele de acolo arata suuuuuper, sunt niste manechine toate. Chiar mi-a placut, desi impresia de la aeroport pana la hotel nu a fost cine stie ce, destul de rigid asa ca atmosfera, cam pustiu, nuante de gri…chiar ma intrebam de unde fascinatia pentru acest oras, de unde invidia colegilor, dar dupa o zi am inteles. Este genul de oras care te relaxeaza, in care mergi pe strada si oamenii iti zambesc si nu pentru ca ar fi tampi ci pentru ca asa sunt ei, simpatici.
In afara faptului ca am vazut atatea fetze frumoase, mi-au placut si locurile, mi-a adus aminte un pic de Berlin, dar parca mi-a placut mai mult, e liniste si asta imi place. Nu ma refer la linistea aceea de mormant pe care am intalnit-o, cei drept, duminica cand am ajuns, ci la un alt fel de liniste acompaniata cu relaxarea, o senzatie placuta, o dorinta destul de puternica de a mai petrece ceva timp pe acolo, de a-i cunoaste mai bine….imi place amabilitatea lor, am descoperit ca e frumos sa mergi pe strada alaturi de oameni frumosi si amabili, adevart poate fi si frustrant, te simti un pic urat si pe afara si pe dinauntru.
Ai ce sa vezi aici: cladiri vechi de sute de ani, stradute pavate impecabil, canale cu vaporase, piatete cu statui, tot felul de palate.
Am trecut si noi pe langa destul de multe, nu am retinut neaparat numele, ca ni se cam impleticea limba cand le rosteam numele, adevarat nici nu ne-am straduit mult. Am trecut pe langa palate regale, parlament, primarie, am trecut pe langa parcul Tivoli, l-am privit asa printre garduri, ca pentru noi era cam scump, chiar si un simplu plimbat.
Ne-am plimbat cu barca, in fine nu era chiar barca dar nici vaporas, sau cel putin nu corespundea cu imaginea mea despre vaporas. Am fost la Mica Sirena, coborita din basmul lui Andersen pe malul apei in capatul falezei, e exact ceea ce-i spune si numele: o statuie mica, calare pe un bolovan.
Daca nu ne spunea ghida nici nu o observam, eram ocupata sa o pozez pe Madalina cu noii ei ochelari de buburuza cu conjunctivita.
In rest, noi cel mai mult ne-am plimbat pe Strøget, Lipscaniul lor, mult mai mare si mai frumos, lung de vreo 3 km – asta am aflat dupa, noi l-am facut de cateva ori in cautare de chilipiruri si bere pentru baieti.
Am dormit si pe banca in parc alaturi de pescarusi si gugustiuci in asteptarea orei 10, ora cand, evident, se deschid magazinele si bancile.
Am admirat sutele de biciclisti si bicicliste pe care le-am intalnit. Sincer, daca nici Copenhaga nu e capitala biciclistilor, nu stiu care mai e… poate Amsterdam. Aici pistele dedicate ciclistilor sunt cat o banda de masini de la noi. Lumea chiar face naveta pe doua roti, chiar si pe o singura roata ca am vazut si din astea, iti dai seama ce experti sunt in mersul pe bicicleta daca au ajuns sa renunte la o roata???
Este un pic cam scumpa pentru buzunarele noastre dar, Copenhaga are un aer aparte sincer, indiferent de ce o fi sau nu putred in Danemarca.
semnat, Cristina
