daca as da timpul inapoi..

asta e ultimu post..

mi-am luat ramas bun de la toata lumea, am vb cu decanu.. caruia i-am zis ca singuru meu regret legat de toata treaba asta e ca nu i-am ascultat sfatu de a vorbi franceza de la inceput. cedric(tipu cu concursu :p, ral berea e pe drum) mi-a zis azi ca nu-i vine sa creada cat de mult mi-am imbunatatit franceza (nu ne-am mai vazut de vreo luna jumate ca a fost plecat la un curs)

am invatat o gramada aici, nu neaparat ca scoala, (desi am invatat transmisiuni si m-am facut si eu o mica antena..) cat experienta de viata. asta consider ca e cel mai important lucru la toata treaba asta. am cunoscut toate natiile de africani, de la camerunezi(max), benezi(rogier) sau gabonezi(loic), slovaca, spanioloaicele, frantuzoaicele, spaniolii, bozgoru, finlandeza, tunisienii.. am invatat cate putin din cultura fiecaruia si din felul lor de a fi..

e extraordinar sa poti sa mergi undeva, sa stai o perioada mai lunga, sa cunosti oamenii si locurile si pe urma sa te intorci.

e greu.. nici nu stiu ce sa scriu. chiar daca nu mi-a placut la inceput, nu pot sa zic ca nu m-am atasat de orasul asta, de max, de loic, de linistea si calmul de aici, de felul melodios in care iti zic buna ziua, de prof, de rolf, de mersu pe bicicleta, de prietenii nostri de la baru saint martin, de personalu de la cantina, de parcuri, de verdeata, de limba franceza, de berile belgiene, de cartofii prajiti, de tot..

am un fel de emotions mixte, vreau sa plec acasa dar in acelasi timp imi pare rau ca nu mai raman.. asta cred ca e dovada ca pana la urma m-am integrat. cert e ca nu regret deloc experienta asta deosebita si recomand tuturor care au ocazia sa o faca.. pentru ca merita! consider ca in tot timpu asta am acumulat acel ceva care imi lipsea..

v-am pupat! simona, familia, prietenii si bucurestiu ma asteapta..

numai bine,

iuli