ieri am prezentat, am scapat.. si m-am dus mai pe seara prin parc sa ma relaxez.. si am zis ia sa-mi fac io un filmulet cu parcu meu preferat din brussel.. sa-l am amintire. si cum ma plimbam eu asa pe bicicleta, cu telefonu in mana, ma intalnesc la un moment dat cu un belgian care ma vede ca filmam cu telefonul. si imi zice: “ai grija cu telefonul.. ca ti-l poate fura.. am vazut 3 hoti mai incolo. cred ca erau romani. si daca te vad cu telefonu.. ti-l pot fura..”
saracu om.. n-avea nicio vina. a vrut doar sa ma atentioneze. partea naspa e ca asa suntem vazuti in europa..
ps: nu radeti de zdranganitu bicicletei. are 40 de ani, totusi :p
Asta imi aduce aminte de o intamplare din Copenhaga. Eram eu cu Cristina intr-o zi pe o banca din Gran Platu lor. Linistite, ne luam masa ca doua danemarceze wannabe, cand, apare o cersetoare (noi nu prea vazusem cersetori in oras). A venit la noi, a intins o mana si cu cealalta s-a frecat pe burta. Din limbajul nonverbal (ca eu si Cristina ne pricepem sa-l citim
) am inteles ca vrea sa-i dam sa manance. Nu i-am dat. Nu o sa explic aici de ce. Fata citea si ea limbajul nostru nonverbal, s-a prins ca nu-i dam si s-a dus la banca urmatoare. Cristina imi zice ca ea crede ca era romanca. Nici nu apuca sa termine de zis, si tipa le povestea italienilor de pe banca de langa noi care ii dadusera niste banuti ca e din Romania. Vorbea italiana, pentru ca probabil facuse si Italia inainte. O alta vulturita ca si ea, simtind miros de bani, a venit si ea la banca italienilor cu acelasi gest de frecus de burta. Mi s-a facut scarba… In aceeasi zi, trecand pe Lipscaniul lor am vazut niste cocalari romani cu alba-neagra. Erau insotiti de tot alaiul de recuperatori in caz ca existau clienti mai vigilenti. Cand am trecut prin dreptul lor, mi-am pus instinctiv mana pe geanta. Abia dupa ce am trecut mi-am dat seama: de cand ajunsesem in Copenhaga, nu imi facusem nici o secunda griji ca ar putea cineva sa-mi fure din geanta, mai putin acum…Dar ca sa inchei intr-o nota mai potrivita pt funny blogul blegian, pentru ca mi se facuse asa de rusine, i-am propus Cristinei sa vorbim in spaniola, pentru ca noi stapanim la perfectie aceasta limba 
, dar nici asta nu e o rusine, solutia pt cand o sa mai plecam prin tari straine e sa inventam noi un limbaj al nostru. kj GFYKBCfdf jkoingygbnkljugg, Cristina?