atat a mai ramas.. mult a fost, putin a ramas.
partea buna: deja m-am obisnuit cu orasu, cu oamenii, cu tot.. pe gps(care mi-a fost deosebit de util la inceput) s-a pus prafu. stiu stradute, scurtaturi mai bine ca in drumu taberii(ca cam atat e orasu asta)
partea naspa: cand ma intorceam azi din oras, mi-am dat seama de un lucru. am intrat in camin si am simtit mirosu.. de camin. frumos, n-am ce zice. da inainte de a pleca, am citit blogu unei tipe plecate tot asa.. care se plangea de un lucru care la vremea aia m-a infiorat. tipa, tot asa, dupa o perioada, nu mai stia cum miroase.. acasa 
nici eu nu imi mai aduc aminte mirosu ala care iti spune ca esti acasa.. poate pentru ca nu mai sunt acasa :p
mi-e dor de tot ce inseamna Romania.. mai ales de nepotica mea(la multi ani, nana)
de azi incep sa scriu 2 articole pentru sfarsitu perioadei. asta pentru ca cum zice cumnatu-miu, sunt cel mai calculat tip pe care il stie. le scriu de acu pentru ca poate n-o sa mai am timp atunci, dar si pentru ca le vreau sa fie asa.. un fel de sinteza.. o sa adaug cate ceva, putin cate putin, iar de publicat, o sa le public la sfarsit. o sa se numeasca: “de ce nu sunt belgienii romani” si “de ce nu sunt romanii belgieni”.
in alta ordine de idei.. gabs, mult iubita mea colega din liceu, se gaseste zilele astea la beijing pt o conferinta internationala. si, desi blogul asta este foarte organizat si articolele sub marca “dalelu” intra vinerea, pentru gabs voi face o exceptie. vineri ramane in continuare programat mult iubitul coleg bebelushu cu “dalelunantes”..
hai liba!
