basilica koelkelberg e o biserica imensa in stil art deco construita pentru a sarbatori 75 de ani de independenta ai belgiei. in 1905 regele leopold a pus prima caramida, constructia a fost oprita pe durata razboaielor mondiale si a fost terminata in 1971.
basilica e la fel ca faimoasa basilique de sacre-coeur din paris.
e inalta de 89m si 167m lungime, fiind a 5-a biserica din lume, ca marime.
privelistea de sus.. face mult mai mult de 3 euro cat e taxa de intrare
iata:
ieri am prezentat, am scapat.. si m-am dus mai pe seara prin parc sa ma relaxez.. si am zis ia sa-mi fac io un filmulet cu parcu meu preferat din brussel.. sa-l am amintire. si cum ma plimbam eu asa pe bicicleta, cu telefonu in mana, ma intalnesc la un moment dat cu un belgian care ma vede ca filmam cu telefonul. si imi zice: “ai grija cu telefonul.. ca ti-l poate fura.. am vazut 3 hoti mai incolo. cred ca erau romani. si daca te vad cu telefonu.. ti-l pot fura..”
saracu om.. n-avea nicio vina. a vrut doar sa ma atentioneze. partea naspa e ca asa suntem vazuti in europa..
ps: nu radeti de zdranganitu bicicletei. are 40 de ani, totusi :p
pentru ca blogu asta se apropie de final si pentru ca asta e ultima vineri, m-am gandit ca sefa tre sa aiba ultimu cuvant 
Ma intreb ce titlu va avea postul asta… “daleludelftdinnou”? 
…. Oricum.. da, din nou in delft, de data asta de la etajul 1 al “Marcushof”-ului, si nu de la 2. Daca nu stiti ce e ala Marcushof nu va faceti probleme ca nici olandezii nu stiu ce e sau pe unde e. . Dar ca sa va satisfac (posibila) curiozitate, va spun ca asa se numeste cladirea ce mi-a fost pe post de casa in ultimele 3 luni…
Nu-mi vine sa cred cum a zburat timpul… parca ieri indesam in aeroport o parte din bagajele mele in geanta lui Ionut… depasisem cu “doar” 7 kg la bagajul de mana …. si uite, azi constientizez ca in curand plec.. si spun azi pt ca a trebuit sa fac luna si bec in camera (ca si cand as pleca) pt inspectia “caretakerului”..altfel riscam 50 de euro pedeapsa.. (Ionut cred ca a facut si mai si ca el era amenintat cu 100 de euro..:)) cred ca si in olanda favorizeaza fetele ) )…Dap… ziceam de plecat..Sincer, mie una imi pare rau ca plec. Chiar a fost o experienta frumoasa.. nu lipsita de stres (a trebuit sa ma transform intr-o semi-antena ca sa fac proiectul..) dar toate au iesit foarte bine pana la urma.
Despre viata in Delft… f faina, relaxata… mergi cand vrei (sau cand ai appointments) la facultate.. nu-i intereseaza unde esti, atata timp cat respecti deadline-ul, ceea ce mi se pare super. Sincera sa fiu, am avut noroc sa dau peste niste oameni foarte de treaba, comunicativi si amuzati… chiar a fost o placere sa lucrez cu ei.
Socializarea pe-aici.. la fel ca si prin alte parti, din cate am observat, a fost mai slabutza..in principal tot romanii nostrii raman pe primul loc:P… dar nu toti.. ca am vazut pe-aici si niste specimene care mi-as fi dorit sa fie din alta natzie… asta e. Datorita locului de cazare, am mai intalnit totusi si alte nationalitati. Ironic, langa camera mea era tocmai un ungur transilvania cu ungaria . Dar s-a dovedit a fi o persoana foarte deschisa si vesela! Asa ca, nu s-a iscat nici un razboi intre noi. Cehia are niste reprezentanti foarte simpatici..Germania.. cu organizarea (logic) si-a trimis un reprezentant care a devenit (nu stiu daca a fost aleasa sau s-a ales) un fel de coordonator sau leader al etajului.:) Oricum, simpatica si nemtoaica.. face prajitura (pentru tot etajul) in fiecare weekend si o imparte cu toti care vin in bucatarie. Poate preferatii mei de pe hol sunt un cuplu din kazakstan…comici si foarte sociabili.
Ce am vazut pe-aici si m-a impresionat…. iarba ff verde (desi de la atata ploaie e normal), lanurile cu flori, calmul oamenilor si al vietii in general (probabil datorita veniturilor). Inca un lucru care mi-a placut, pe langa organizarea lor (uneori dusa la extrem- de ex un strain care nu stia cum sunt olandezele. S-a cuplat cu una. Si vrand sa o vada a intrebat-o daca se pot vedea a doua zi. Dupa o verificare atenta a agendei, l-a strecurat si pe el in program, o saptamana mai tarziu!) mi-a placut stilul lor de a-si trai viata, in sensul ca, la ei exista viata si dupa ce ai o familie, se iese mereu in oras (de cate ori iese soarele ), si chiar si cei mai in varsta danseaza salsa de ma lasa cu gura cascata si dau la pedala de rup (trece uneori cate-o babutza pe langa mine zburand… si asta nu e pt ca stau eu pe loc ).
To make a long story short (ca ar mai fi multe de scris…nici nu-mi vin toate in minte acum:P), mie mi-a placut mult ce am vazut aici (atat in Delft cat si in restul oraselor olandeze vizitate). Are si bune, si rele, dar per ansamblu e foarte frumos!
Din pacate mai e doar putin….astept sa ajung acasa intr-un fel, ca revad familia, prietenii si chitzii 
, sa mai iesim in twice (uite asta le lipseste olandezilor petrecerile, in adevaratul sens al cuvantului! Nu doar baut si povestit ci si dans) mi-am mai niste chestii ciudate legate de ei dar vi le spun alta data, poate live, cand o sa ne relaxam dupa licenta… ce bine suna, nu “dupa licenta…”?
Eh, toate vin si pleaca.. si uite asa o sa scapam si de stresul licentei… cate una pe rand, cu calm si va fi bine!
Sa ne revedem luni/ marti cu bine in tara si sa scapam cu bine si repede de tot stresul asta. Va pup pe toti, spor la treaba si aveti grija de voi, fiecare pe unde sunteti!
B’bye.
Diana
inainte sa plec, am primit ca cadou de la ella un ghid turistic despre brussel.. l-am citit pe nerasuflate.. asta pentru ca..
cam cu 2 saptamani inainte de plecare credeam ca fusesem victima unei farse elaborate :p ascultam radiou si incep stirile. prima stire: brusselu a fost declarat cel mai plictisitor oras din europa conform trip advisor. ceee?!?! nu erau nici buzdugan, nici jugaru in masinile de langa mine care sa emita pe frecventa radioului.
asa, si d-asta citeam ghidu asta. sa vad daca e cel mai plictisitor oras..
si cum citeam eu acolo, am vazut la atractii culinare:
Frites: Cartofii prajiti blegieni(frites) sunt cei mai buni din lume. Sunt prajiti in ulei de buna calitate in doua etape, pana capata o culoare aurie si sunt bien croustillantes(crocanti). Frites se pot servi cu maioneza, ca garnitura, sau fara niciun alt aliment.
hm.. si atunci de ce toata lumea le zice spun french fries si nu blegian fries?.. iata
Trimisi in primul razboi mondial sa lupte in nordul Frantei, unii soldati americani au ajuns prin intermediul kilometrilor de transee neintrerupte in Belgia. Trupele au fost hranite de localnici care le aduceau cartofi prajiti. Dar cum americanii stiau ca sunt in Franta si cum in sudul Belgiei se vorbeste tot franceza, au fost convinsi ca ceea ce li se servea erau cartofi frantuzesti.
si ca sa intelegeti cat țin ei(intr-un mod trist, dar ciudat) la cea mai mare specialitate blegiana(alaturi de ciocolata si bere.. apropo, e interzis prin lege sa servesti berea in alt pahar decat al ei.. cum ar veni, nu poti sa servesti clientului in bar berganbir in pahar de ursus), iata o stire de pe hotnews care mi-a parvenit printr-un securist(ma simt un fel de mircea badea :p):
Pretul cartofilor prajiti in Belgia creste alarmant: guvernul a inceput o ancheta pentru stabilirea pretului corect
Guvernul belgian a anuntat miercuri inceperea unei anchete pentru a “stabili pretul corect al unui cornet de cartofi prajiti”, informeaza AFP. Decizia Bruxelles-ului survine in urma constatarii autoritatilor ca tarifele uneia dintre mancarurile traditionale belgiene au crescut “intr-un mod suspect” in ultima vreme.
Ministrul belgian al economiei, Vincent Van Quickenborne, a insarcinat autoritatile nationale privind concurenta sa “deruleze o ancheta preliminara pentru a explica diferenta de pret intre cartofi si cornetele de cartofi prajiti”, etc.. ))
faza e ca s-au scumpit, intr-adevar. un cornet era 2 euro cand am venit aici. acu e 2,30-2,50.. )
in fine, iata-i
sunt foarte buni!
sper ca v-am facut pofta
fuga la mec :p
din ciclul “cat de mare e un ou mic” si “exista viata dupa moarte”, iata ce a cautat lumea ieri pe google de a ajuns aici..
tristete dupa erasmus? o fi un mit sau chiar e adevarat?
cert e ca mie mi-e un dor de casa de nu mai pot..
M-am indragostit de Copenhaga, si de baietii de acolo, cei mai aratosi pe care i-am vazut eu ever. Iar fetele de acolo arata suuuuuper, sunt niste manechine toate. Chiar mi-a placut, desi impresia de la aeroport pana la hotel nu a fost cine stie ce, destul de rigid asa ca atmosfera, cam pustiu, nuante de gri…chiar ma intrebam de unde fascinatia pentru acest oras, de unde invidia colegilor, dar dupa o zi am inteles. Este genul de oras care te relaxeaza, in care mergi pe strada si oamenii iti zambesc si nu pentru ca ar fi tampi ci pentru ca asa sunt ei, simpatici.
In afara faptului ca am vazut atatea fetze frumoase, mi-au placut si locurile, mi-a adus aminte un pic de Berlin, dar parca mi-a placut mai mult, e liniste si asta imi place. Nu ma refer la linistea aceea de mormant pe care am intalnit-o, cei drept, duminica cand am ajuns, ci la un alt fel de liniste acompaniata cu relaxarea, o senzatie placuta, o dorinta destul de puternica de a mai petrece ceva timp pe acolo, de a-i cunoaste mai bine….imi place amabilitatea lor, am descoperit ca e frumos sa mergi pe strada alaturi de oameni frumosi si amabili, adevart poate fi si frustrant, te simti un pic urat si pe afara si pe dinauntru.
Ai ce sa vezi aici: cladiri vechi de sute de ani, stradute pavate impecabil, canale cu vaporase, piatete cu statui, tot felul de palate.
Am trecut si noi pe langa destul de multe, nu am retinut neaparat numele, ca ni se cam impleticea limba cand le rosteam numele, adevarat nici nu ne-am straduit mult. Am trecut pe langa palate regale, parlament, primarie, am trecut pe langa parcul Tivoli, l-am privit asa printre garduri, ca pentru noi era cam scump, chiar si un simplu plimbat.
Ne-am plimbat cu barca, in fine nu era chiar barca dar nici vaporas, sau cel putin nu corespundea cu imaginea mea despre vaporas. Am fost la Mica Sirena, coborita din basmul lui Andersen pe malul apei in capatul falezei, e exact ceea ce-i spune si numele: o statuie mica, calare pe un bolovan.
Daca nu ne spunea ghida nici nu o observam, eram ocupata sa o pozez pe Madalina cu noii ei ochelari de buburuza cu conjunctivita.
In rest, noi cel mai mult ne-am plimbat pe Strøget, Lipscaniul lor, mult mai mare si mai frumos, lung de vreo 3 km – asta am aflat dupa, noi l-am facut de cateva ori in cautare de chilipiruri si bere pentru baieti.
Am dormit si pe banca in parc alaturi de pescarusi si gugustiuci in asteptarea orei 10, ora cand, evident, se deschid magazinele si bancile.
Am admirat sutele de biciclisti si bicicliste pe care le-am intalnit. Sincer, daca nici Copenhaga nu e capitala biciclistilor, nu stiu care mai e… poate Amsterdam. Aici pistele dedicate ciclistilor sunt cat o banda de masini de la noi. Lumea chiar face naveta pe doua roti, chiar si pe o singura roata ca am vazut si din astea, iti dai seama ce experti sunt in mersul pe bicicleta daca au ajuns sa renunte la o roata???
Este un pic cam scumpa pentru buzunarele noastre dar, Copenhaga are un aer aparte sincer, indiferent de ce o fi sau nu putred in Danemarca.
semnat, Cristina
am vizitat azi si ultimul din cele 4 mari orase ale belgiei: antwerp(sau anvers, varianta franceza). potrivit folclorului, orasul a luat numele sau de la o legenda despre un gigant pe nume Antigoon care traia in apropierea raului Scheldt. el percepea o taxa celor care doreau sa traverseze raul. uriasul rupea mana cui nu platea taxa si i-o arunca in rau. pana la urma uriasul a fost invins de un tanar erou pe nume Brabo care a taiat mana uriasului si i-a aruncat-o in rau. numele antwerp vine din dutch si inseamna ant(mana) si wearpen(a arunca)..
ma soeur(zisa molia) si cu cristina au fost la copenhaga saptamana asta..
iata un foto-post de acolo..
m-am inselat cand am zis ca asta e cea mai tare bicicleta..
iata una cu adevarat fuddy-duddy..
Aceasta bicicleta este cu adevarat cea mai mica bicicleta de adulti. Transmisie directa, roti care sustin sarcini si de 110 kg, performante de viteza considerabile (peste 15 km/h), cadru de aluminiu ranforsat, suport s oversize, de inaltime mare (60 cm) precum si tija de ghidon inalt care permit si inaltimi ale biciclistilor de 1,90 m fara a atinge ghidonul cu genunchii. Gentile de aluminiu sunt groase dar si late permitind preluarea unei sarcini mai mari.
Avantaje: Datorita greutatii de numai 7,5 kg se pot lua viraje extrem de mici (rotire pe loc practic), se poate lua in absolut in orice mijloc de transport fara a mai fi preocupat de pliere si depliere ca in cazul celor pliabile, se poate intra cu ea in magazine dimensiunile si comportamentul acesteia fiind asemanatoare unei genti obisnuite care poate fi dusa cu usurinta intr-o singura mana. In cazul acesteia numai prin probarea ei se poate intelege placerea si perfectiunea la care s-a ajuns prin proiectarea acestui model. Se poate simtii imediat legatura dintre corp si bicicleta, aceasta devenind o prelungire a corpului si executand miscari in plan asemanatoare unei deplasari fluente.
origine: TAIWAN
Culori: pink
Dimensiuni roti: fata 10’/ spate 12′ , genti aluminiu
Material cadru: aluminiu
Cadru – fix
Ghidon: culisare verticala, clema rapida, se poate extrage cu usurinta din furca
Pedale : pliabile
Schimbator viteze – Nu
Frane spate : Banda – datorita lipsei de spatiu
Accesorii : Aripi plastic
Sarcina utila : 110 kg
Inaltimea bratului seii : 50 cm
Inaltime maxima a utilizatorului : 1,90 m
Greutate bicicleta : aprox. 7,5 kg
PRET estimativ 600 RON (tva inclus)
vazuta aici
..ca vecin, nu va speriati!
s-a mutat in locu lui, perete in perete cu mine, o fata care sforaie mai rau ca un barbat! si dupa ce reusesc sa adorm pe la 3-4 din cauza bașilor, la 6 imi da desteptarea: merge pe tocuri prin camera: TOC-TOC-TOCCC!
nu mai pot. maine ma duc sa-i dau papucii mei in schimbu tocurilor. saraca, poate n-o avea..
cu sforaitu nu stiu ce sa fac..
