Mare e gradina Domnului

M-am gandit mult daca sa scriu ceea ce va urma pe blog, si daca da cum, asa ca am lasat cateva zile sa se scurga crezand ca impartialitatea va lua locul impulsivitatii, pentru a intelege poate ceea ce ar fi putut fi de inteles dintr-o istorioara de doar cinci minute ce-mi macina nervii de cinci zile.

Pe fiecare din cei plecati plecati de pe plaiurile mioritice, departarea ne face sa privim Romania prin diferite prisme: la unii prismele filtreaza nuantele inchise si lasa o aura de dor asupra locurilor de unde venim, pentru unii prisma lasa sa treaca nuante de gri, nuante ce poate ii fac mai obiectivi decat pe mine, deaoarece prisma mea e sufletul, suflet ce nu ma lasa sa uit de iubita lasata acasa, de prietenii cu care imi “castigam” timpul, de familia in care am crescut. Insa in acest articol voi vorbi de a treia categorie de “unii”, pentru ca nu pot sa-I clasific altfel deoarece in opinia mea ei sunt doar  o scursura a societatii si o rusine, persoane pentru care aceasta bursa inseamna o separare de romani, o inaltare pe cea mai inalta treapta a realizarii umane, treapta de pe care privesc pe toti si pe toate de sus, treapta de unde se mai vede cu greu Romania, ca doar o luna in vest prin metamorfoza i-a transformat din viermi in molii si acum sunt occidentali jet-bleget.
Poate ati citit de excursia noastra in Amsterdam, oras frumos si plin de viata chiar daca prima impresie este de cel mai murdar oras si cu mirosurile cele mai “parfumate”, insa acest oras radiaza de viata si de libertate :deci si de turisti. Ei au stiut sa foloseasca “rusinitatile” umane: sexul, drogurile, desfraul,  lipsa de prejudecati in folosul lor.
Organizatorii au cumparat din banii pe care noi i-am platit pentru excursie si niste cornuri si niste bidonase la jumatate cu apa plata si au inceput sa le imparta celor care nu doreau, sau nu mai aveau timp sa-si cumpere mancare. Toti stateau linistiti iar un baiat insotit de o fetiscana treceau printre noi si intrebau politicos daca doresti un corn sau niste apa, din linistea ce se asternuse asupra noastra auzim niste cuvinte in romana:”ia intriaba, ai, daca pot sa ieu doua?” si apoi rasete zgomotoase, la inceput am fost dezgustat insa apoi m-am gandit ca uite in sfarsit niste oameni mai petrecareti, iar eu am devenit prea posac  si ca m-am grabit in a-i judeca.
Ne-am apropiat de ei, le-am spus si ca noi suntem romani,toti student ca si ei …, in mai putine cuvinete ne-am bagat in seama, erau doi cu una.  A inceput impartirea apei, majoritatea ne luasem de acasa sucuri asa ca am refuzat, insa intr-un moment de stralucire dusa la extreme ce se gandeste galateanca, si ne impartaseste si noua? ”Bai tot e gratis, hai sa luam!” asa ca l-a intors pe waterboy din drum si i-a cerut si ea un bidon. Neciopliti mai erau, dar erau romani de-ai nostrii si credeam ca orice ar fi zis ar fi fost ok, insa m-am inselat, au inceput sa ne spuna noua ca Doamne ce marfa e aici si ce educati sunt astia, ca la noi in tara totul e de rahat, ca la noi toti sunt “tigani, manelisti, hoti si nespalati”, ca romanii nu merita sa traiasca in Europa, ca aici oamenii sunt culti si ca romanii sunt prosti. Eu am ascultat, dupa care am afirmat ca fiecare isi cunoaste mai bine familia si locurile de unde provine si ca daca i-as cunoaste si eu parintii cu siguranta s-ar incadra in categoria de romani descrisa de el. Simteam ca explodez, imi venea sa-i stramb gura aia proasta si ma gandeam ce tampit i-o fi aprobat plecarea aici si ca tampiti ca el fac imagine Romaniei, pentru ca una e cand, ca si Belgian, intalnesti un roman cu patru clase si iti lasa o impresie, si alta e impresia cand intalnesti un masterand care pare ca nu are nici primara absolvita. Eu i-am spus ca belgienii cu care am vorbit nu rup gura targului ca intelect si sunt asa de acrii de mai mult de un “bon jour” nu scoti de la el, insa bacauanul ce replica imi da? Ca el nu a stat de vorba cu ei dar uite ce curatenie au pe strazi si mai au si masina, deci sunt destepti, iar faptul ca sunt sociabili a vrut sa mi-o demonstreze chemand langa noi o romanca mutata de doi ani in belgia. Femeia ce ni s-a alaturat era cu capul pe umeri si a recunoscut ca, cel mult poti sa ii numesti politicosi insa sunt reci ca iarna siberiei, si ca nu poti lega mai mult de doua vorbe cu ei. Vazand bacauanul ca e invins cu propriile arme incearca o lovitura sub centura, adica acolo unde el  stie ca isi gaseste creierul, si imi spune ca el a terminat anul 5 si e satul de galagie si petreceri, el vrea liniste, ca are el un bar langa el si aia mai fac galagie si neuronul lui nu poate dormi linistit, se intreba ce nevoie am eu de oameni sociabili, ca societatea lor e prea evoluata pentru a se mai distra, si el se simte parte din ea. L-am lasat vorbind si m-am intors in microbuz fiindu-mi cu adevarat rusine ca ei sunt tot romani, si ma gandeam :
                                              ”Ai nostri tineri la Paris invata,
                                          La gat cravatei cum se leaga nodul
                                                 Si vin de fericesc norodul
                                           Cu chipul lor istet de oaie create.”
                                                                                              M. Eminescu
semnat Colegu’ Dobre