oamenii de aici sunt reci. sunt aici de 3 zile si ma chinui cu colegu meu sa socializam cu blegienii. cred ca e vorba de cum au fost crescuti. ei stau cate 1 in camera. noi, daca stateam in academie in anu 1 cate 4-5(in camere de 2!), am fost obisnuiti sa avem mereu pe cineva langa, sa comunicam.. chiar daca asta insemna “faci tu serveru?”..
n-o sa va vina sa credeti(nu de alta, da nici mie nu-mi vine a crede), da mi-e un dor de cantecele lu radu de la dush.. care faceau sa tremure caminu, de injuraturile lui catre noi, astia de la calculatoare, catre fete.. aici e o tristete maxima. fiecare sta in camera lui, nu se aude absolut nimic. nu striga nimeni la colegu din alta camera, nu se iese pe hol, nu se vorbeste pe hol, nu se aude muzica. nimic! si asta nu pentru ca le-ar interzice cineva..
in a doua seara, imi venea sa ma urc pe pereti de la atata liniste. am iesit sa ne uitam daca la celelalte camere e lumina. credeam ca stam intr-un corp de cladire parasit. toti aveau lumina, da stau inchisi ca sobolanii. si daca nu ii vedeam la masa, chiar nu stiam de existenta lor.
pe de alta parte, au o academie super. ca baza materiala, profesori si conditii. acum imi dau seama cum ar fi trebuit sa fie.. diferenta intre noi si ei e ca la ei ce e in realitate e si in poze. la noi ce e in poze, nu e in realitate.. din pacate.
profu meu e destul de treaba si chiar ma ajuta.. problema e ca projectu e mai mult pe tranzmisiuni.. da ma invata dobre cum sa fiu antena :p
in timpu programului, stau in birou cu asistentu profului. e un tip la vreo 25 de ani. ma inteleg cu el super: el vorbeste in franceza, dar intelege engleza. eu vorbesc in engleza, si inteleg franceza. si ne intelegem perfect!
si uite asa merge cooperarea romano-blegiana.
nb brussel
